Aida 1913 Edition 2027

Aida – Ediția 1913 | 2027
Muzica – Giuseppe Verdi
Libretul – Antonio Ghislanzoni
Opera va fi interpretată în limba italiană, cu supratitrări în engleză și italiană
Durata: aprox. 3 h 40 min, incluzând 2 pauze

Aida, Regina Arenei, revine la Amfiteatru în viziunea lui Gianfranco de Bosio. Un mare clasic care este atât un omagiu adus primei veri în Amfiteatru, recreând producția din 1913 a lui Fagiuoli, cât și istoriei sale de reprezentații.
Aida este revitalizată pe scena imensă a Arenei, cu costume inspirate de primele schițe ale egiptologului Mariette și o regie care urmează cu fidelitate indicațiile scenice ale lui Verdi.

Intriga
Angela Bosetto

ACTUL I
Scena I: Sala palatului regal din Memphis
Războinicul egiptean Radamès visează să conducă armata spre glorie și să o facă mândră pe femeia pe care o iubește în secret. Numele ei? Aida. Totuși, Aida este sclava lui Amneris, fiica faraonului. Ea îl iubește la rândul ei pe Radamès (și este extrem de geloasă). La vestea invaziei Egiptului de către Etiopia, faraonul convoacă poporul și îl numește pe Radamès comandant suprem al armatei. Aida (care este de fapt o prințesă etiopiană) este sfâșiată între dragostea pentru războinic și cea pentru patria ei.

Scena II: Interiorul templului lui Ptah din Memphis
În mijlocul invocațiilor religioase și al dansurilor rituale, Radamès este numit conducător al armatei și primește sabia sacră.

ACTUL II
Scena I: O cameră din apartamentele lui Amneris
Învăluită în cântec și dans, Amneris așteaptă întoarcerea armatei victorioase. Aida sosește, iar prințesa, bănuitoare că sclava îi este rivală în dragoste, o păcălește să își mărturisească sentimentele pentru Radamès. Aida cade în capcană, iar Amneris izbucnește de furie, dar disputa este întreruptă de trompetele care anunță sosirea trupelor victorioase.

Scena II: Una dintre porțile cetății Teba
Triumful lui Radamès este celebrat, iar faraonul îi promite orice își dorește. Unul dintre etiopienii capturați este Amonasro, tatăl Aidei, și, neștiind nimeni cum arată regele Etiopiei, reușește să se dea drept un simplu general învins. Radamès cere eliberarea prizonierilor, iar faraonul, în ciuda obiecțiilor preoților, acceptă, oferindu-i și mâna lui Amneris. Totuși, marele preot Ramfis hotărăște că Aida și Amonasro vor rămâne în Egipt ca ostatici.

ACTUL III
Malurile Nilului
În timp ce Amneris (în ajunul nunții sale) merge să se roage la templul lui Isis, Aida îl așteaptă pe Radamès pe malurile Nilului. Mai întâi își amintește patria îndepărtată, apoi este găsită de tatăl ei, care prin lingușiri și amenințări o determină să obțină de la Radamès ruta secretă a trupelor egiptene. Aida îl convinge pe Radamès că cea mai bună soluție pentru amândoi este fuga, iar el îi dezvăluie naiv traseul sigur al armatei: cheile din Napata. Amonasro se bucură, iar Amneris, părăsind templul, descoperă trădarea. Aida și tatăl ei fug, iar Radamès se predă gărzilor.

ACTUL IV
Scena I: Sala palatului regal
Sfâșiată între iubire și furie, Amneris îl imploră pe Radamès să nege acuzațiile și să se salveze, spunându-i că Aida este încă în viață. El refuză și este judecat de preoți, care îl condamnă să fie îngropat de viu. După rugăminți fără rezultat către preoți, Amneris îi blestemă.

Scena II: Interiorul templului lui Ptah și mormântul lui Radamès
Îngropat sub templu, Radamès descoperă că Aida s-a ascuns în mormânt pentru a muri alături de el. Strânși unul în brațele celuilalt, cei doi îndrăgostiți își acceptă destinul, sperând la fericire în lumea de dincolo, în timp ce Amneris se roagă zeiței Isis să acorde pace veșnică celui iubit.

Program si distributie

Regia: Gianfranco de Bosio
Coregrafie: Susanna Egri
Orchestra, corul, baletul și echipa tehnică: Fondazione Arena di Verona
Maestru de cor: Roberto Gabbiani
Director al montajului scenic: Michele Olcese